Nu știu ce să scriu. Oare chiar am ceva de spus? Oare marii poeți, marii scriitori au avut ceva concret de spus? Ce poate fi atât de exact, atât de adevărat și totodată atât de important încât să merite să fie transmis oamenilor? Și dacă ei nu înțeleg mesajul, la ce bun să mai fie scris?
Adevărul e că merită. Chiar dacă o singură persoană va înțelege, merită. Chiar dacă o singură persoană apreciază, merită. Chiar dacă viața unei singure persoane se schimbă, merită. Chiar dacă după ce acea persoană nu va mai fi nimeni nu va mai știi, merită. Pentru că pentru măcar o singură persoană, cuvintele tale au contat. Și asta le face să merite.
Adesea câteva cuvinte scrise de un necunoscut și citite într-un moment dificil, contează mai mult decât încurajările și sfaturile celor mai apropiați prieteni. Și atunci, chiar dacă tu ca scriitor nu vei afla niciodată cine te va aprecia, satisfacția va rămâne la fel de mare. Știi că cineva s-a îndrăgostit prin cuvintele tale de tine. Cineva are impresia, chiar dacă nu își poate explica în totalitate de ce, că mai sunt persoane care simt la fel, care trec prin aceleași sentimente, care cred la fel.
Ceea ce puțină lume știe este că scriitori sunt actori înnăscuți. Doar că ei nu joacă și nu ar putea juca niciodată roluri în filme. Scena lor este hărtia. Este locul unde totul prinde viață. Devin regizorii, actorii și scenariștii propriilor lor filme. Sunt dumnezeii unor povești la fel de reale pe cât de ireale. Pentru că ei reușesc prin cuvinte să separe lumea noastră de cea fictivă și totuși să le lege între ele. Ei închid ochii și văd văd cuvinte. Ceilalți închid ochii și văd imagini. Dar citind ce scriu ei, închizi ochii și vezi acțiune.
Loc de interpretare există. Dar nu merită căutat. Pentru că dincolo de imaginație, de pasiune, de nebunie, de iubire, de plăcere, de visare, de nesiguranță... dincolo de toate acestea se află oameni. Oameni care încearcă să transmită un mesaj... Înțelegeți?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu