Iar ninge. Nu mă mai încântă cu nimic. Mă uit pe fereastră cum nenumărați fulgi gonesc haotic ghidați de vânt. Gândul îmi zboară în altă parte; într-un loc mai cald - în brațele lui. Secvențe dragi îmi trec prin fața ochilor, alungând orice nemulțumire.
Geamul este aburit la bază și rece. Mă joc cu degetele pe suprafața lui alunecoasă. O inimioară asimetrică începe să prindă formă. Zâmbesc. Nu e un zâmbet amar. Dimpotrivă. Sunt fericită.
Filozofez. Tema mă depășește. Ca pe toți ceilalți. Ce este iubirea? Este un subiect prea discutat sau prea neglijat? Sau poate totul se rezumă la a trăi clipa. Da; asta trebuie să fie.
Până la urmă de ce vrem cu atâta ardoare să înțelegem? Chiar nu putem accepta faptul că suntem fericiți când persoana iubită ne alintă, pentru că suntem îndrăgostiți; faptul că ne simțim împliniți când suntem alături de acea persoană, pentru că o iubim; faptul că nimic nu contează cu adevărat, pentru că viața nu se rezumă la câte persoane ai iubit, ci la intensitatea sentimentelor tale.
Iubirea nu este altceva decât un test. Un test menit să ne testeze puterea de înțelegere, limitele pasiunii, rezistența la durere. Nu poți niciodată trece peste acest test. Dar privește partea bună: îl poți da de câte ori vrei.
Mă îndepărtez de fereastră. Am început oare să înțeleg? Nu. Doar că până mâine e mult... și mi-e dor de el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu