Obsesii

Azi, mâine, în fiecare zi...

Am citit cărți. Mai lungi, mai scurte... Cărți simple, complexe... Dintre toate, pe câteva le-am declarat cărți de suflet.

„Ești țicnit! Oamenii nu mor!” striga intrigat unul dintre personajele lui Simon Van Booy unui copil în cartea „Viețile secrete ale îndrăgostiților”. Mi-am dat seama câtă dreptate are mult mai târziu după ce am citit cartea, răsfoind-o plictisită. Recitind citatul am realizat „Cum ar putea să o facă? Cum ar putea cineva să moară?”. Cu toții rămân în amintirea noastră, în suflele noastre. Nimeni nu dispare cu adevărat.

Amos Oz declară în cartea lui autobiografică următoarele: „În dragoste e ca la război”. Într-adevăr. Așteptarea momentului potrivit, tacticile bine stabilite, dar și atacurile surpriză sau deciziile mai puțin analizate, bazate pe instinct - toate acestea fac din dragoste un război al privirilor, al atingerilor...

Pe spatele cărții „Despre Roderer” - o carte care mi-a furat fiecare răsuflare până la ultima pagină - un critic spune „Împrieteniți-vă cu geniile, dar nu vă îndrăgostiți de ele”. Din nou adevărat. Geniile sunt niște nebuni raționali. Ei cunosc doar o lume a lor, total lipsită de sentimente și realitate. La fel ca fata din carte, a te îndrăgosti de un geniu devine a pluti printre iluzii în mod deliberat.

P.S. Am văzut acum câteva zile această fotografie care m-a lăsat fără cuvinte. Te face să te gândești că, cu toate că soldații nu au o viață atât de ușoară acolo, totuși acest tânăr și-a făcut timp și pentru acea pisicuță. Și apoi tot ce mai poți gândi este „De ce naiba au mai inventat războiul?”. Este o întrebare la care încerc să îmi răspund de ani. Dar poate nu gândesc cum trebuie. Nu știu. Explicați-mi voi.