” I'm crazy like the rest of us
And I'm crazier when I'm next to him...”
Liniștea îmi pare prea tăcută la ora asta. Așa că dau drumul la muzică. Jason Mraz îmi ține companie. Nu îmi amintesc de când îmi place muzica lui sau cum l-am descoperit, dar aș putea asculta melodiile lui ore în șir fără să simt nevoia să le schimb. În ele mă regăsesc și îmi regăsesc inspirația când am nevoie.
” 'Cause you and I both loved
What you and I spoke of
And others just read of
And if you could see now...”
Deschid un joc de solitaire. Nu există joc mai relaxant pentru mine. Pentru că nu sunt niciodată atentă la joc în sine. Nu mă interesează dacă pierd sau câștig. Pe tot parcursul jocului mintea îmi este în altă parte. Printre amintiri demult pierdute, zâmbete sincere, momente neprevăzute. Și astfel îmi petrec seara: amintindu-mi trecutul, inventând povești, imaginându-mi viitorul.
” If it's a broken part, replace it
But, if it's a broken arm then brace it
If it's a broken heart then face it...”
Însă pretutindeni în jurul meu sunt semne - ceea ce uneori mă face să îmi pierd rațiunea. Aș vrea să cred în ele, aș vrea din tot sufletul ca ele să fie universal valabile. Dar undeva în subconștient știu că sunt doar coincidențe menite să pună la încercare sufletul persoanelor slabe ca mine.
” And all I really want from you is to feel me
As the feeling inside keeps building
And I will find a way to you if it kills me...”
Și apoi, la finalul zilei, tot ce mai pot spune este noapte bună...
” Well I tried to live my life and lived it so well
But when it's all over is it heaven or is it hell
So I better be happy now that no one can tell, nobody knows...”

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu