- Când m-ai văzut cea mai fericită? îl întrebă șoptit ea, privind pământul și atingându-i ușor palma cu degetele.
Se simțea încurcat. Căută în minte momentele în care o văzuse râzând. Realiză că nu dăduse niciodată atenție reală fiecărui zâmbet. La o analizare rapidă ajunse la concluzia că ea este mereu fericită.
- Când te-ai angajat? ezită el.
Ea își retrase mâna. Ridică privirea și îl fixă insistent.
- Nu? Atunci când ți-ai cumpărat ultima pereche de pantofi? glumi el.
Zâmbi. O rază de lumină se reflecta în ochii ei. Clipi, iar pentru o secundă avu impresia că vrea să spună ceva, dar buzele nu i se clintiră.
El ridică din umeri, se sprijini de bancă și privi drept înainte. Știa că se dă bătut mult prea repede, dar îi era teamă să ducă jocul la capăt.
Îi atinse brațul aproape insesizabil, iar el întoarse capul în direcția ei. La vederea surâsului ei se liniști.
- De ce, întrebă ea, dacă mă vezi râzând crezi că sunt fericită? Pentru că în realitate în acele momente pot râde doar pentru că sunt cu tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu