De ce toamna frunzele mor?

Din copaci frunze galbene cad pe asfalt ca o ninsoare tristă. Vântul cald adie aproape insesizabil. Stau așezată la baza unui copac și privesc oamenii cum trec prin parc; singuri sau însoțiți. Deasupra lor un cer impecabil contrasteaza cu nuanțele toamnei. Este liniște și doar un murmur continuu se deosebește de foșnetul frunzelor. Văd o fată plângând. Stă pe o bancă dincolo de drum cu capul în mâini. Suspinele ei se încadrează în melancolia peisajului. Scoate din buzunar un obiect. Îmi seamănă cu o fotografie, dar nu sunt sigură. Plânsul ei nu îmi inspiră o poveste de dragoste; mai degrabă pierderea cuiva drag. O urmăresc cum își șterge lacrimile. Plânsul o năpădește din nou. Imaginea ei îmi este eclipsată din când în când de ceilalți trecători. Nimeni nu o privește. Sunt prea preocupați de ei înșiși. Se ridică și pleacă. Va căuta alinare în altă parte. Iau o frunză uscată în mână. Mă joc cu ea până se sfărâmă în sute de fragmente. Le las să îmi alunece printre degete. Vântul le împrăștie prin iarbă și alte frunze moarte. Privesc din nou cerul.