Traim intr-o lume in care reusim sa ne planificam in orarul nostru - si asa incarcat - o multime de nimicuri. Cu toate acestea nu ne gasim un strop de timp in care sa facem si lucruri care chiar conteaza. Nu gasim timp ne gandim la cei din jur: cine sunt ei cu adevarat, ce simt, ce vor, ce cred. Si poate si mai important si mai ingrijorator este faptul ca nu gasim timp nici macar pentru noi: cine esti cu adevarat, ce simti, ce vrei, ce crezi. Chiar daca in aglomeratia de nimicuri aceste lucruri par neimportante, ele sunt defapt esentiale. Cine sunt? Cine sunt, cine cred ca sunt si cine as vrea sa fiu? Sunt cea care isi pierde timpul analizand si nu actionand. Cred ca sunt cea care pot aduce o schimbare. As vrea sa fiu cea care sa nu mai isi pune atatea intrebari. Ce simt? Frustrare. De ce? Pentru ca atunci cand cred ca aflu ce caut mi se dovedeste ca mi-am dorit acel lucru atat de mult incat am pierdut esentialul. Ce vreau? Mi-as dori sa inteleg unde am gresit. Ce cred? Cred ca pot; pot sa trec mai departe. Trebuie.
Este 11 si 11. Se spune ca trebuie sa iti pui o dorinta. Gata! De cele mai multe ori mi se indeplinesc. Coincidenta. Dar apoi imi doresc sa nu-mi fi dorit niciodata acel lucru pentru ca nu face decat sa aduca mai multa suferinta. Asta pentru ca nu imi doresc niciodata lucruri materiale. Dorintele mele tin de sentimente. Si atunci cand te joci cu sentimentele... Te arzi. De fiecare data.
Doare. Dar mereu sper ca maine va fi mai bine. Toate par mai bune a doua zi chiar daca pentru putin timp. Asa ca astept ziua de maine. Astept ziua in care ceva se va schimba. Si asta pentru a o lua din nou de la inceput...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu