Mici perfectiuni intr-o mare lume imperfecta

Eu port ochelari de vedere. Si am observat ceva: atunci cand ii dau jos totul pare mai frumos. Tocmai pentru ca este neclar pentru mine. Imperfectiunile devin prea putin vizibile.

Si asa incepe ... Stateam intr-o zi pe balcon si priveam afara - fara ochelari - la micuta mea lume perfecta. Si ma gandeam: de ce nu poate fi asa si in viata. Sa putem sa ne dam jos ochelarii sufletului si sa privim fara pretentii, remuscari sau sperante in jur. Sa vedem lumea asa cum vrem noi sa o vedem. Totul este o iluzie, intr-adevar, dar de ce sa cauti perfectiunea o viata, cand poti sa camuflezi imperfectiunea. E ca un joc. "Cap ou pas cap?"