"A love so warm and beautiful
Stands when time itself is falling
A love so warm and beautiful
Never fades away"
Frumos, nu? Versurile acestea imi creaza o stare stranie de fiecare data cand le aud. Stiu ca melodia in sine nu este extraordinara, dar transmite atatea!
Desi versurile vorbesc despre o iubire ideala nu poti spune ca exagereaza, ci mai degraba stimuleaza imaginatia. Cine nu ar vrea sa simta ca traieste printre versurile acestui cantec, ca totul este perfect si nu are nevoie de realitate.
"Stands when time itself is falling..."
Nici nu mai e nevoie de cuvinte pentru a completa acest vers. Pentru ce? Uneori cuvintele sunt de prisos. Un gest, o privire valoreaza mult mai mult. Dar societatea ne-a facut dependenti de vorbe. Ne e greu sa intelegem sau sa ne expimam fara ele.
"A love so warm and beautiful..."
Ai trait vreodata intr-o lume in care doar acel cineva conteaza, in care esti doar tu si X? O planeta a voastra unde imbratisarile sunt singura hrana existenta, iar oxigenul este inlocuit de dragoste. Unde gandurile nu exista pentru ca sunt inghitite de apele adanci ale viselor.
"Never fades away..."
Niciodata este un cuvant atat de instabil. Cand iubesti vrei ca niciodata sa nu se termine, iar cand totul se ruineaza vrei sa nu mai simti niciodata acea durere. Dar totusi acest "niciodata" nu il respecti niciodata. Vrei sa nu mai fi ranit si totusi vrei sa iubesti si sa fii iubit. Dar a iubi inseamna a simti durerea. A fi ranit inseamna a iubi. Cat de ilogic! Si totusi asta este normalitatea aici, pe Pamant. Poate pe planeta fiecaruia este altfel. Sau poate ca tot ce avem nevoie e "a love so warm and beautiful" pentru a descoperi.
