Enjoy life

Enjoy life

duminică, 31 mai 2009

Warm and beautiful


"A love so warm and beautiful
Stands when time itself is falling
A love so warm and beautiful
Never fades away"

Frumos, nu? Versurile acestea imi creaza o stare stranie de fiecare data cand le aud. Stiu ca melodia in sine nu este extraordinara, dar transmite atatea!
Desi versurile vorbesc despre o iubire ideala nu poti spune ca exagereaza, ci mai degraba stimuleaza imaginatia. Cine nu ar vrea sa simta ca traieste printre versurile acestui cantec, ca totul este perfect si nu are nevoie de realitate.

"Stands when time itself is falling..."

Nici nu mai e nevoie de cuvinte pentru a completa acest vers. Pentru ce? Uneori cuvintele sunt de prisos. Un gest, o privire valoreaza mult mai mult. Dar societatea ne-a facut dependenti de vorbe. Ne e greu sa intelegem sau sa ne expimam fara ele.

"A love so warm and beautiful..."

Ai trait vreodata intr-o lume in care doar acel cineva conteaza, in care esti doar tu si X? O planeta a voastra unde imbratisarile sunt singura hrana existenta, iar oxigenul este inlocuit de dragoste. Unde gandurile nu exista pentru ca sunt inghitite de apele adanci ale viselor.

"Never fades away..."

Niciodata este un cuvant atat de instabil. Cand iubesti vrei ca niciodata sa nu se termine, iar cand totul se ruineaza vrei sa nu mai simti niciodata acea durere. Dar totusi acest "niciodata" nu il respecti niciodata. Vrei sa nu mai fi ranit si totusi vrei sa iubesti si sa fii iubit. Dar a iubi inseamna a simti durerea. A fi ranit inseamna a iubi. Cat de ilogic! Si totusi asta este normalitatea aici, pe Pamant. Poate pe planeta fiecaruia este altfel. Sau poate ca tot ce avem nevoie e "a love so warm and beautiful" pentru a descoperi.

marți, 26 mai 2009

Why I dance?

"When I dance I cannot judge, I cannot hate, I cannot separate myself from life. I can only be joyful and whole. That is why I dance."

Cand dansez nu pot sa judec, nu pot sa urasc, nu pot sa fac distinctia dintre mine si viata. Nu pot decat sa fiu fericita si implinita. De aceea dansez.

marți, 19 mai 2009

Ultimul razboi

Aveai ochii inchisi si in ciuda durerii, simturile ti se ascutisera. Pentru un moment nu ai inteles cum de ai ajuns sa fi aruncat in spate. Nu asa trebuia sa fie. Tu luptai! Erai acolo, in mijlocul actiunii, iar acum simti sub tine doar iarba lunga si plina de namol. Adrenalina din corp inca iti face inima sa bata accelerat. Mirosul armelor te innebuneste si simpla idee ca nu poti lupta alaturi de camarazii tai te face sa iti pierzi din ratiune. Stai nemiscat nu din cauza ca vrei, ci pentru ca lovitura pe care tocmai ai primit-o ti-a fost fatala. Inca esti constient de tot ce te inconjoara, insa simti cum totul incetineste: bataile inimii devin din ce in ce mai rare, zgomotul bataliei devine un slab fundal sonor, strigatele si incurajarile soldatilor iti rasuna in urechi creand un ecou infiorator. Durerea ranii este amplificata de durerea imposibilitatii de a actiona. Dar usor realizezi ca pentru tine tot ce traiesti acum este "mult zgomot pentru nimic". Mintea refuza sa iti mai reproduca realitatea. Se pierde intr-un labirint de amintiri. 
Copilaria... Atunci nu erai asa. Erai doar un pusti fascinat de arta militara, insa care nu realiza adevarata sa valoare. Visai sa ajungi sa te lupti, sa poarti razboaie pentru tara ta - fara a realiza insa ca ea este prima in stare sa te omoare. Dar este atat de usor sa spui! "Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?" Soldat! Un cuvant si gata. Ai stabilit un viitor.
Apoi ai mai crescut. Ai luat totul in serios. Stiai ca acesta este destinul tau. Erai atat de orbit de falsa lui stralucire incat nu vedeai toate lucrurile la care trebuia sa renunti.
Ai avut prieteni. Insa nu ai avut niciodata timp sa ii cunosti destul de bine. Viata ta a devenit serviciul tau. Ei intelegeau. Asa iti spuneau, ca te incurajeaza. Undeva in sufletul lor vedeau adevaratul sfarsit; nu cel pe care il vedeai tu pentru tine.
Credeai ca peste ani vei avea o familie. Copii vor alerga in fata casei strigand: "E tata! S-a intors acasa!". Departe de tine acest viitor. Cu toate acestea privesti partea buna: nu are cui sa ii para rau dupa tine.
Dar regreti? Bineinteles ca nu. Daca ar fi sa o iei de la capat ai face la fel. Acesta esti tu.
Revezi momentele cand radeai cu ei, cand povesteati cu totii sau cand faceati nevinovate nazbatii. Toate acestea au fost clipele tale de pauza dintr-o viata plina de reguli si durere. Prietenii tai poate ca vor plange dupa tine, dar stiu ca lumea are nevoie de oameni ca si tine.
Momentele cand v-ati cunoscut iti strabat mintea bulversata de evenimentele ce se succed prea rapid. Iti amintesti lucrurile pe care nu ai apucat sa le spui si regreti pentru prima data. Ai fi putut. De ce nu ai facut-o? Dar te rogi ca ei sa inteleaga si sa isi aminteasca cat de mult i-ai iubit.
O bubuitura puternica provoaca un inconfort inutil urechilor tale. Chiar ai fi putut sa te lipsesti de el in ultimele momente de viata. Dar poate a fost menit sa iti aminteasca ca scopul tau a fost sa lupti. Si asta ai facut cu mandrie.
Cu toate ca iti doresti ca aceasta agonie sa se termine mai repede, te agati de viata cum poti mai bine. Nu vrei sa pleci pentru ca mai ai atatea de facut! 
Secundele se scurg nepasatoare fata de tine, un mic punct al universului ce e pe cale sa dispara. Mintea ti se reseteaza brusc obligandu-te sa dai drumul vietii. Si o faci stiind ca pentru tine acesta a fost ultimul razboi...

luni, 18 mai 2009

VOI stiti...

Chiar daca voi stiti ca nu pot zbura, nu inseamna ca trebuie sa imi taiati aripile; deoarece, undeva in adancul vostru, simtiti ca speranta este tot ce avem - asa ca dati-i o sansa.
Chiar daca voi stiti ca nu sunt perfecta, nu inseamna ca trebuie sa ma faceti; pentru ca nu poti metamorfoza imperfectiunea unui perfect ce se preface. 
Chiar daca voi stiti ca numai vorbele sunt de mine, nu inseamna ca trebuie sa ma reduceti la tacere; fiindca mai tarziu ma veti implora sa mai spun inca ceva.
Chiar daca voi stiti ca visele sunt facute pentru a fi visate, nu ma treziti; pentru ca realitatea nu ma va primi in bratele ei si voi ramane pe dinafara.
Chiar daca voi stiti ca durerea poate fi alinata, lasati-ma sa o simt; deoarece numai astfel voi reusi sa ma pregatesc adecvat pentru mai departe.
Chiar daca voi stiti ca nimic nu dureaza vesnic, stiti ca pentru existenta noastra platim cu viata, stiti ca totul isi gaseste un sfarsit... toate astea nu inseamna ca trebuie sa ma obligati sa uit; pentru ca uitarea este doar negarea trecutului.
Chiar daca voi stiti ca cu cat voi urca mai mult cu atat voi cadea mai de sus, lasati-ma sa urc in continuare; deoarece nu voi cadea - determinarea ma va prinde inainte sa ating pamantul, dar poate mandria ma va zgaria putin.

Si pentru ca voi stiti, am si eu o intrebare: cum de iubirea sfideaza toate aceste legi?
Aripile iubirii nu pot fi vazute; ele cresc inlauntru si nimeni nu le poate reteza.
Iubirea este perfecta si ne face pe noi sa parem niste nebuni perfecti.
Iubirea nu tace; ea vorbete permanent, dar nu prin cuvinte.
Atunci cand iubesti nu atingi realitatea; traiesti intr-un foarte lung si frumos vis.
Iubirea provoaca cele mai adanci rani, dar cu cat doare mai tare cu atat iubesti mai mult.
Eternitatea iubirii nu poate fi explicata. Ea, pur si simplu ESTE vesnica.
Atunci cand simti ca ai sa cazi din cauza iubirii nu ai sa o faci pentru ca aripile sale te vor tine mereu in varf.
Explicati-mi, va rog. Pentru ca voi stiti.




Cand ai nevoie de dragoste - Mircea Cartarescu

Cand ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
Cand trebuie sa iubesti nu esti iubit.
Cand esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
Cand esti nefericit nu are sens sa o spui.

Cand vrei sa strangi in brate nu ai pe cine.
Cand vrei sa dai un telefon toti sunt plecati.
Cand esti la pamant cine se intereseaza de tine?
Cui ii pasa? Cui o sa ii pese vreodata?

Fii tu langa mine. Gandeste-te la mine,
Poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
Nu ma parasi caci n-as suporta inca o ruptura.
Fii langa mine, tine cu mine.

Intelege-ma, iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
Fii iubita mea permanenta.
Hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla,
Sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.

Dar nu sper nimic. Nu primesti dragoste
Cand ai nevoie de dragoste.
Cand trebuie sa iubesti nu esti iubit.
Cand esti la pamant nicio femeie nu te cunoaste.

duminică, 17 mai 2009

Announcement...Anyone?

Caut pe cineva. Nu vreau sa imi fie iubit, prieten, parinte ori frate. Vreau doar sa fie acolo pentru mine. Sa stiu ca va fi gata mereu sa ma asculte orice as avea de spus; sa stiu ca imi va raspunde la telefon de ori de cate ori sun la orice ora din zi sau noapte chiar daca nu am nimic de spus si sun doar pentru ca vreau sa stiu ca e acolo pentru mine; sa stiu ca oricat de multe greutati imi va oferi viata va fi acolo cu o simpla imbratisare; sa stiu ca pentru orice intrebare imi va gasi un raspuns oricat de naiv ar fi acesta; sa stiu ca voi avea la cine sa alerg, cu cine sa ma intalnesc, cu cine sa rad sau sa plang, cu cine sa povestesc pana cand toate povestile lumii vor fi spuse; sa stiu ca nu imi vor trebui cuvinte ca sa comunic, ci doar priviri; sa stiu ca pentru noi timpul nu exista, pentru ca atunci cand suntem impreuna putem sfida orice regula. Nu cer sa avem atat de multe lucruri in comun; nu cer sa imi semene intru totul; nu cer sa fie copia mea. Existenta sa va fi indeajuns.

Ce sunt in stare sa platesc pentru toate acestea? Cu siguranta nu voi plati in bani, obiecte ori alte lucruri materiale deoarece ceea ce cer este nepretuit. De aceea voi plati cu aceiasi moneda.

Nu ii voi fi iubita, prietena, parinte ori sora. Voi fi acolo pentru el. Voi fi gata mereu sa ascult orice va avea de spus; ii voi raspunde la telefon de ori de cate ori ma va suna la orice ora din zi sau noapte chiar daca nu are nimic de spus si suna doar pentru ca vrea sa stie ca sunt acolo pentru el; oricat de multe greutati ii va oferi viata voi fi acolo cu o simpla imbratisare; pentru orice intrebare ii voi oferi un raspuns oricat de naiv ar fi acesta; va avea la cine sa alerge, cu cine sa se intalnesca, cu cine sa rada sau sa planga, cu cine sa povestesca pana cand toate povestile lumii vor fi spuse; nu ii vor trebui cuvinte ca sa comunice, ci doar priviri; pentru noi timpul nu va exista, pentru ca atunci cand vom fi impreuna vom putea sfida orice regula.

Se ofera cineva?

vineri, 15 mai 2009

Just impossible

Lupta pe care nu o poti castiga niciodata este lupta cu tine insuti.