As vrea sa stiu...

As vrea sa stiu ce simt ceilalti, ce cred, ce vorbesc cand eu nu sunt acolo. As vrea sa fie mai usor. Sa nu existe cuvantul "complicat". Mi-as dori sa nu mai simt niciodata cum e sa sa spui "Iubesc" si sa ti se raspunda "Degeaba".  As vrea sa nu mi se spuna adevarul, ci varianta cea mai apropiata de sufletul meu. As vrea sa vorbesc; nu de la distanta. As vrea sa vorbesc fata in fata cu X; sa vad sentimente, priviri. Si, daca nu cer prea mult, as vrea sa fie totul asa cum ar trebui sa fie, nu asa cum este. Mi-ar place ca fiecare cuvant sa valoreze; nu numai pentru mine. As vrea sa cred ceea ce spun, ceea ce gandesc; si ca ceilalti sa creada in sentimentele pe care mi le trimit mie. As vrea sa ascult; nu o melodie, ci promisiunile lor. Promisiunile ca va fi mai bine, ca ceva se va schimba. As vrea sa isi doreasca, sa simta, sa vada, sa asculte. Mi-as dori ca visele sa nu fie facute doar pentru a crede in ele, ci sa fie facute pentru a se indeplini. As vrea sa stiu cum e sa visezi cu ochii deschisi si sa te trezesti tot intr-un vis. As vrea sa vad dincolo de adevar; as vrea sa vad in suflet. As crea rauri, as muta munti daca as stii ca cineva va fi mereu acolo sa ma prinda daca va fi sa cad in prapastia dintre ele. Mi-ar placea sa se schimbe ceva, sa apara primavara in sufletul meu; dar este imposibil pana cand gheata din sufletul lor nu se va topi. As cauta fericirea, dar nu pot; ei ar trebui sa o creeze pentru mine. As vrea sa simt, nu sa ma fac ca traiesc. As vrea ca durerea sa nu existe in realitate, ci numai in povestile demult uitate. As vrea sa gasesc un raspuns la toate; sa uit cum e sa ti se raspunda cu "nu stiu". Dar nu as vrea sa uit niciodata cuvantul "prietenie" pentru ca el ma ajuta sa merg mai departe, dar tot el ma face sa simt ce inseamna bucuria si tristetea, dragostea si ura, surasul si seriozitatea. As vrea sa nu ii uit niciodata pe ei; ei ma definesc, ma fac sa fiu ceea ce sunt. As vrea sa stiu cum e sa stii ce nimeni nu a stiut vreodata...