Amintirile noptii

E noapte...Stau si ma gandesc; ma gandesc la lucruri care au insemnat ceva pentru mine, lucruri care m-au facut sa zambesc, sa plang, sa fiu ceea ce sunt azi...
Amintirile dulci, cele ce le aseman cu o zi de vara, imi impanzesc mintea...Ele sunt cele ce ne incurajeaza sa mergem mai departe, sa pastram speranta ca intr-o buna zi ceva bun ni se va intampla, ceva ce ne dorim de atata timp. Amintirile dragi noua sunt traite alaturi de prieteni...Prieteni pe care ii vedem in fiecare zi, pe care nu i-am mai strans in brate de mult sau poate prieteni pe care nu ii vom mai vedea niciodata...Acestia din urma sunt cei carora le asemuim amintirile ce sunt dureros de indepartate si ne-am dori ca visele sa fie o poarta spre reinvierea sperantelor... O amintire frumoasa iti smulge un zambet, mai multe iti aduc dorinta de a face imposibilul...
Dar cum ramane cu amintirile amare pe care am vrea cu disperare sa le aruncam uitarii, pe care, uneori, nu le meritam... Nu ar trebui ca acestea sa ne demoralizeze, dimpotriva! ar trebui sa ne faca mai puternici pentru a putea trece peste momentele aspre...
Simt linistea noptii...O liniste apasatoare si grea cand ma gandesc la amintiri fie ele bune fie rele... Si poate durerile si nelinistile mele sunt nimic fata de ce simt altii in acest moment: oameni care sufera din diferite motive - fie sunt bolnavi si stiu ca viata lor atarna de un fir de ata, fie sufera din pierderea cuiva drag sau pur si simplu sufera din dragoste - aceia dintre ei care trec peste asemenea momente ar trebui sa fie exemple demne de urmat pentru noi toti...
Dar ce as putea face eu - ma intreb - cu ce as putea fi eu de folos cand nimanui nu-i pasa cu adevarat. Si exista atatea motive simple si frumoase prin care poti inveseli sufletul incat ele sunt uitate si inlocuite cu gesturi false si de mare anvergura. Dar la ce bun?
Nu are rost sa enumar acum caci oricum nu se va scimba nimic... Cel putin nu in aceasta noapte...